Am zîmbit

cînd, mîncîndu-mi felul preferat pe terasa restaurantului libanez, un pitic a dat să deschidă o ușă a cărei clanță era mult prea sus pentru el. Ușa de la un șantier, nu se vede nimic prin garduri. Maică-sa a văzut ce vrea ăla mic și l-a ridicat cu capul peste gard. Taică-su, destul de înalt, a încercat și el să arunce o privire, tot fără succes. Gardul e chiar înalt. Ăla micu a vrut să se uite peste gard și la cîțiva metri mai încolo, maică-sa i-a făcut hatîrul din nou și cînd se depărtau am schimbat o privire, eu zîmbeam, a zîmbit și ea foarte larg.
Zambesc atunci cand realizez pentru prima data ca in jurul meu au infrunzit copacii!
Si mai zambesc atunci cand imi amintesc de teii de acasa.Si de luna mai..
siiiiii....am un super zambet cand imi dau seama ca mai e putin si viiineeee..Maiul!!!

din multe motive ..

zambesc..atunci cand fac ce-mi place: citesc, ma plimb, vizitez; cand ma joc cu cate-un catel; cand ne-ntalnim mai multi si stam de povesti; cand un alt copil imi zambeste.
zambesc..atunci cand eu si el discutam vrute si nevrute, cand ii desconspir secrete, cand ii ghicesc gandurile.
si zambesc cand ma uit la cer si-i multumesc lui Dumnezeu pentru darurile lui :)

dana